CONSERVATÓR², -OÁRE, conservatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care păstrează, conservă. 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este atașată de tradiție, în viața politică, economică și culturală. ◊ Partid conservator (și substantivat, m. pl.) = partid politic cu concepții conservatoare. 3. S. m. și f. Persoană însărcinată cu conducerea unui muzeu, unei biblioteci, unei colecții etc. 4. S. n. (Tehn.; în sintagma) Conservator de ulei = rezervor metalic montat deasupra capacului unor transformatoare electrice și legat printr-o țeavă cu cuva, având rolul de a menține cuva plină cu ulei, independent de oscilațiile temperaturii. – Din fr. conservateur, lat. conservator. Vezi definitia »

SCOR, scoruri, s. n. Raportul dintre punctele înscrise și cele primite la o întrecere sportivă; rezultat reflectat de acest raport. ◊ Scor alb = meci nul. – Din fr. score. Vezi definitia »

JUISÓR, -OÁRE s. m. f. om petrecăreț. (< fr. jouisseur) Vezi definitia »

BUGETIVÓR, -Ă, bugetivori, -e, adj. (Peior.) Care trăiește în mod parazitar din bugetul¹ statului. – Din fr. budgétivore. Vezi definitia »

vaporizatór s. n., pl. vaporizatoáre Vezi definitia »