BUJÓR, bujori, s. m. 1. Nume dat unor plante erbacee, dintre care una (numită și bujor de grădină) are flori mari, roșii, roz sau albe, iar alta (numită și bujor de câmp) are flori roșii ca sângele (Paeonia). ◊ Bujor românesc = specie de bujor ocrotită de lege, cu tulpina înaltă de 50-80 cm și cu flori mari sângerii (Paeonia peregrina, var. romanica). ♦ Fig. Roșeață naturală a obrajilor. 2. Compus: bujor-de-munte = smirdar. – Din bg. božur. Vezi definitia »

MACULATÓR s.n. Caiet (din hârtie de calitate inferioară) folosit pentru concepte, note etc. [Cf. it. maculatore]. Vezi definitia »

demna cior! expr. (țig., intl.) m-ai trădat! Vezi definitia »

FOTORESTITUTÓR s. n. aparat pentru fotorestituție. (< fr. photorestituteur) Vezi definitia »

CONVOCATÓR, -OÁRE adj. Care convoacă. // s.n. Listă cu cei convocați (la o adunare). [Cf. it. convocatore]. Vezi definitia »