Definita cuvantului meria
meriá (-íi, -át), vb. refl. – (Olt.) A se cosi la picioare (despre animale de călărie). Sb. merati „a lovi (rufele pentru a le spăla)”. După Scriban, din sb. meriti „a măsura”. Poate relaționat cu meriu, adj. (Munt., greoi, amorțit); merintic, adj. (Munt., greoi, amorțit), pe care Cihac, II, 192, îl lega de sl. mrŭtvŭ „mort”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu meria
REEXPEDIÁ vb. tr. a expedia din nou. (< fr. réexpédier) Vezi definitia »
DIZGRAȚIÁ vb. I. tr. (Uneori ironic) A înceta de a mai favoriza pe cineva, a-l arunca în dizgrație. [Pron. -ți-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind, var. dezgrația vb. I. / < it. disgraziare, fr. disgracier, după grație]. Vezi definitia »
EXFOLIÁ, exfoliez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) coji. ♦ A (se) scutura, a (se) desfrunzi. 2. Tranz. A lamina în foi subțiri. [Pr.: -li-a] – Din lat. exfoliare, fr. exfolier. Vezi definitia »
chilimia carutei este podeaua acesteia; termenul este intalnit in Oltenia, iar originea acestuia poate veni de la termenul de origine turca (sic!) chilim, care inseamna covor, obiect ce este de regula intins pe podea. Vezi definitia »
ZGÂMBOIÁ, zgâmbói, vb. I. Refl. A se holba, a se zgâi. (zgâmboi1 + suf. -a) Vezi definitia »