Definita cuvantului meș
meș (méși), s. m. – 1. Un fel de încălțăminte purtată de turci în interiorul pantofilor. – 2. Papuc. – Var. meșt, mestie. Mr. mestră, pl. mești. Tc. mest (Miklosich, Türk. Elem., II, 127; Șeineanu, II, 257; Loebel 63; Berneker, II, 39; Lokotsch 1459), cf. ngr. μέστι, alb. mešt, sb., cr. mȅštva, rut. mešty, pol. meszta.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu meș
porșoráș, porșoráșe, s.n. (reg.) grămăjoară de fân, paie sau trifoi; porcușor, stoguleț. Vezi definitia »
PICIORÚȘ, piciorușe, s. n. 1. Diminutiv al lui picior (1); picioruț. 2. Punct de lucrătură la o împletitură cu croșeta. 3. Organ al mașinii de cusut care asigură presarea și deplasarea materialului în timpul coaserii lui. – Picior + suf. -uș. Vezi definitia »
CEAUNÁȘ, ceaunașe, s. n. Diminutiv al lui ceaun. [Pr.: cea-u-] – Ceaun + suf. -aș. Vezi definitia »
SĂNIÚȘ, săniușuri, s. n. 1. Loc în pantă, acoperit cu zăpadă, unde se dau copiii cu săniuțele; derdeluș. 2. Faptul de a se da cu săniuța. ◊ Loc. adv. De-a săniușul = lunecând cu sania (sau ca sania). [Pr.: -ni-uș] – Sanie + suf. -uș. Vezi definitia »
LIGHENÁȘ, lighenașe, s. n. Diminutiv al lui lighean. – Lighean + suf. -aș. Vezi definitia »