Definita cuvantului meteahnă
meteáhnă (metéhne), s. f. – 1. (Înv.) Stricăciune, cusur, neplăcere, neajuns, supărare. – 2. Imperfecțiune, defect, lipsă, daună, pată. Creație expresivă, bazată pe ideea de „imperfecțiune” exprimată prin aceleași mijloace ca în metehău, cf. și mătăhală, metearcă; finala ca în bahnă, care este posibil să fie de asemeni cuvînt expresiv. Der. din sb., cr. mahana (Cihac, II, 194) nu pare posibilă; cea de la beteag „bolnav” (Tiktin; Scriban) se bazează pe o var. beteahnă, folosită de Dosoftei; dar cum inventivitatea verbală a acestui autor este cunoscută, e vorba mai curînd de o indicație în plus asupra originii sale expresive.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu meteahnă
ZOOGENÉZĂ s.f. Explicație mitică a genezei omului din animale sacre. (din zoo2- + geneză) Vezi definitia »
ACUPRESÚRĂ s. f. acupunctură în exercitarea unei presiuni, a unui masaj la nivelul punctelor cu activitate biologică; presopunctură. (< germ. Akupresur) Vezi definitia »
BUICĂ, Nicolae (1855-1932, n. Slatina), violonist român. A concertat împreună cu George Enescu (sonata Kreutzer). A ridicat stilul de interpetare lăutărească la cea mai înaltă treaptă prin tehnica flageoletelor și a coardelor duble. Repertoriu clasic și romantic, melodii populare și improvizații personale în stil românesc, romanțe și parafraze. Vezi definitia »
TELEAUTOGRÁMĂ s. f. fototelegramă transmisă prin teleautograf. (< engl. teleautograma) Vezi definitia »
țocăitură, țocăituri s. f. sărut zgomotos, pupătură. Vezi definitia »