meriá (-íi, -át), vb. refl. – (Olt.) A se cosi la picioare (despre animale de călărie). Sb. merati „a lovi (rufele pentru a le spăla)”. După Scriban, din sb. meriti „a măsura”. Poate relaționat cu meriu, adj. (Munt., greoi, amorțit); merintic, adj. (Munt., greoi, amorțit), pe care Cihac, II, 192, îl lega de sl. mrŭtvŭ „mort”. Vezi definitia »

SÉPIA s. f. inv. tuș cafeniu-închis, din lichidul eliminat de sepie sau fabricat pe cale artificială, în pictură sau în grafică. ◊ desen cu o astfel de culoare. (< fr. sépia) Vezi definitia »

SUBÎNCHIRIÁ vb. tr. a da cu chirie (o parte dintr-)un imobil, închiriat pe seama sa. ◊ a închiria o parte dintr-un imobil de la locatarul principal. (după fr. sous-louer) Vezi definitia »

ZORALÍA s. f. art. Numele unui dans popular (caracterizat prin sărituri neregulate); ca-la-ușa-cortului; melodie după care se execută acest dans. [Var.: zuralía s. f.] – Et. nec. Vezi definitia »

ÎNMLĂDIÁ, înmlădiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) mlădia. [Pr.: -di-a] – În + mlădia. Vezi definitia »