VÉNUS s. f. 1. (fam.) femeie de o mare frumusețe. 2. denumire metaforică atribuită unor figurine și statuete de femei din epoca paleolitică, considerate a reprezenta tipul frumuseții, al feminității primitive. (< fr. vénus) Vezi definitia »

ANTITRÁGUS s. n. una dintre proeminențele pavilionului urechii, opusă și posterioară tragusului. (< fr. antitragus) Vezi definitia »

hánus s.m. (reg., înv.) ciupercă microscopică ce provoacă o boală a grâului; mălură. Vezi definitia »

a umbla cu nasul pe sus expr. a fi îngâmfat, a fi încrezut / plin de sine. Vezi definitia »

RÁPTUS s. n. tulburare mintală constând din trecerea bruscă de la o stare de inhibiție, produsă de o anxietate puternică, la o stare de agitație psihomotorie, însoțită de obicei de impulsuri agresive. (< fr., lat. raptus) Vezi definitia »