Definita cuvantului miere
miére s. f. – Substanță dulce produsă de albine. – Mr. ńere, ńare, megl. (m)ńari, istr. ml’ǫre. Lat. *melem, în loc de mellem, de la mel (Pușcariu 1072; Candrea-Dens., 1103; Iordan, Dift., 114; REW 5469), probabil datorat analogiei cu fel, sal; cf. alb. mjal (Meyer 280; Philippide, II, 647); it. m(i)ele (sicil. mieri), prov., cat., port. mel, sp. mel. – Der. mieriu (var. meriu, mierei), adj. (de culoarea mierii, auriu); mieros, adj. (dulceag); mi(e)ruță, s. f. (limba mielului, Anchusa officinalis). Mierliu, adj. (cam tulbure), cuvînt folosit în Olt., pentru a arăta că apele unui rîu nu sînt chiar limpezi după ploaie, este o var. a lui mieriu, cu l expresiv (după Pușcariu, Dacor., VI, 406 și Candrea, din lat. *merulus „curat”).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu miere
STUPEFIÉRE, stupefieri, s. f. (Livr.) Acțiunea de a stupefia și rezultatul ei; încremenire, uimire, uluire, năucire. [Pr.: -fi-e-] – V. stupefia. Vezi definitia »
a sta la palavre / la povești / la taclale expr. a pierde timpul cu discuții sterile. Vezi definitia »
MULTIPLEXÁRE, multiplexări, s. f. Tehnica sistemelor multiplex. – Cf. engl. multiplexing. Vezi definitia »
străsăritoáre, străsăritóri, s.f. (reg.) încuietoare; lacăt. Vezi definitia »
DEROBÁRE s.f. Faptul de a deroba; sustragere, eschivare. [< deroba]. Vezi definitia »