Definita cuvantului mînăstire
mînăstíre (mînăstíri), s. f. – Instituție religioasă, unde trăiesc călugări(țe). – Var. mănăstire, (înv.) monastire. Mr. mînăstir, megl. mănăstir. Ngr. μαναστήριον (Murnu 34), parțial prin intermediul sl. manastyrĭ (Tiktin; Graur, BL, VI, 155; cf. Vasmer, Gr., 94), cf. alb. monoštir, tc., bg. manastir, v. rus. manastyr. Cuvînt de uz general (ALR, I, 187). Var. monastire este artificială, formată după ngr. μοναστήριον. – Der. mînăstiresc, adj. (de mănăstire); mînăstioară, s. f. (mănăstire mică; joc de copii).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mînăstire
ECRANIZÁRE, ecranizări, s. f. Acțiunea de a ecraniza și rezultatul ei; (concr.) film realizat prin adaptarea unei opere literare. – V. ecraniza. Vezi definitia »
EBARBÁRE s.f. (Tehn.) Îndepărtarea bavurilor de pe piesele metalice. [< după fr. ébarbage]. Vezi definitia »
NEDISEMINÁRE s. f. nerăspândire; neproliferare. (< ne- + diseminare) Vezi definitia »
ASFALTÁRE, asfaltări, s. f. Acțiunea de a asfalta. – V. asfalta. Vezi definitia »
DESPĂGUBÍRE, despăgubiri, s. f. Acțiunea de a (se) despăgubi și rezultatul ei; compensare a unei pagube. ♦ (Concr.) Sumă ce urmează a fi plătită unei persoane pentru repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat printr-o infracțiune; desdăunare, daună, compensație. ◊ Despăgubire de război = sumă pe care un stat răspunzător de dezlănțuirea unui război de agresiune este obligat s-o plătească statului victimă a agresiunii, pentru repararea prejudiciilor cauzate. – V. despăgubi. Vezi definitia »