Definita cuvantului mîndru
mîndru (mấndră), adj. – 1. (Înv.) Înțelept, prudent. – 2. Falnic, orgolios. – 3. Frumos, drăguț. – Megl. mǫndru. Sl. mądrŭ „înțelept” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 197; Byhan 320; Șeineanu, Semasiol., 206; Conev 58), cf. ceh. moudriti se „a se înfumura”. – Der. mîndră, s. f. (iubită, prietenă); mîndrenie, s. f. (Trans., frumusețe); mîndreță (var. mîndreață), s. f. (frumusețe, splendoare; orgoliu, mîndrie); mîndri, vb. refl. (a se crede, a fi orgolios; a se făli); mîndrie, s. f. (înv., înțelepciune; orgoliu); înmîndri, vb. (a iniția, a deschide ochii), înv., din sl. umądriti se; poșmîndri, vb. ( Banat, a socoti), a cărui der. nu este clară; preamîndru, adj. (înțelept), din sl. prĕmądrŭ; preamîndrie, s. f. (înțelepciune), sec. XVI, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mîndru
RIGIDIMÉTRU s.n. (Fiz.) Aparat pentru măsurarea rigidității dielectrice. [< fr. rigidimètre]. Vezi definitia »
ROTAMÉTRU s. n. instrument pentru măsurarea debitului unui fluid într-o conductă, pe baza pierderii de presiune constantă. (< fr. rotamètre) Vezi definitia »
STRATAMÉTRU s. n. instrument în sondaje miniere pentru măsurarea înclinației straturilor geologice. (< fr. stratomètre) Vezi definitia »
GASTROLÁTRU, -Ă s. m. f. cel care se preocupă în mod excesiv de mâncare. (< fr. gastrolâtre) Vezi definitia »
RECTOMÉTRU s.n. Aparat de măsurat lungimea țesăturilor. [< fr. rectomètre]. Vezi definitia »