Definita cuvantului mînea
mîneá (mấn, mas), vb. – A înnopta, a-și petrece noaptea undeva. – Mr. amîn, amas, amînare. Lat. manēre (Densusianu, Hlr., 193; Pușcariu, 1078; Candrea-Dens., 1128; REW 5296), cf. alb. mënoń (pare să provină din rom.), it. manere, prov. maner, v. fr. manoir, sp. manir, port. maer; cf. rămînea. – Der. mas, s. n. (acțiunea de a înnopta; loc pentru înnoptat), mr. mas (după Pușcariu 1079 și Candrea-Dens., 1129, direct din lat. mansum).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mînea
neîndeplinirea unei cerinte. (SR EN ISO 9000:2001). Vezi definitia »
croazeá (-éle), s. f. – Stofă țesută în patru ițe. Fr. croisée. Înv. Vezi definitia »
tetreá (-éle), s. f. – Dulceață de chitră. Tc. titre (Șeineanu, II, 359). Vezi definitia »
acceá (-éle), s. f. – Monedă veche de aramă, bătută în Moldova, în 1573, de domnul Ioan Vodă cel Cumplit. < Tc. akça (DAR). Vezi definitia »
Totalitatea normelor scrise, privin conditiile tehnice care trebuie respectate la proiectarea,verificarea,executarea,montarea,intretinerea unui sistem tehnic. Vezi definitia »