Definita cuvantului mînie
mîníe (mâníi), s. f. – Supărare, furie. Lat. pop. mania, din gr. μάνια (Pușcariu 1087) cf. alb. mëni (Meyer 283; Philippide, II, 647). E dubletul lui manie, s. f., din fr. manie, cu der. maniac, adj., din fr. maniaque. Der. mînia, vb. (a irita, a înfuria); mîniac, s. m. (dansator, echilibrist), din ngr. μανιαϰός „nebun”, cu fonetismul apropiat de mînie (Tiktin), sec. XVIII, înv.; mîniecie, s. f. (șarlatanie), înv.; mînios, adj. (supărat, înfuriat).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mînie
ATRETOURETRÍE s. f. anomalie constând în imperforarea uretrei. (< engl. atreturethria) Vezi definitia »
SIMBOLOGÍE s. f. Domeniu care studiază și explică simbolurile. – Din engl. symbology. Vezi definitia »
HIPOOVARÍE s.f. (Med.) Disfuncție endocrină ovariană. [Pron. -po-o-, gen. -iei. / < fr. hypo-ovarie]. Vezi definitia »
zoomaníe s. f., art. zoomanía, g.-d. art. zoomaníei; pl. zoomaníi, art. zoomaníile Vezi definitia »
APOZÍȚIE s.f. 1. Atribut substantival care stă la nominativ, indiferent de cazul în care este substantivul pe care îl determină sau (rar) care stă în același caz cu acesta. 2. (Bot.) Creștere în grosime a membranelor celulare prin depunerea succesivă de straturi noi. [Gen. -iei, var. apozițiune s.f. / cf. fr. apposition, lat. appositio]. Vezi definitia »