Definita cuvantului ministru
minístru (miníștri), s. m. – Membru al guvernului. Lat. minister (sec. XVIII), și apoi, din fr. ministre. – Der. minister, s. n., din fr. ministère; ministerial, adj., din fr. ministériel; ministeriabil, adj. (susceptibil de a ajunge ministru).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ministru
PUPÍTRU s.n. 1. Masă cu suprafața înclinată, pe care se poate scrie, citi etc. ♦ Cutie cu capac înclinat, care se așază pe o catedră, pe o masă etc. spre a fi folosită la scris și citit. 2. Suport pentru note de care se servesc muzicanții. [< fr. pupitre, cf. lat. pulpitum – estradă]. Vezi definitia »
PELVIMÉTRU s. n. instrument folosit în pelvimetrie. (< fr. pelvimètre) Vezi definitia »
DEMONOLÁTRU adj., s. m. (adorator) al demonilor. (< fr. démolâtre) Vezi definitia »
ACTINOMÉTRU s. n. aparat folosit în actinometrie. (< fr. actinomètre) Vezi definitia »
LUMINANȚMÉTRU, luminanțmetre, s. n. (Fiz.) Fotometru pentru măsurarea luminanței. – Luminanță + metru. Vezi definitia »