TERÉN s.n. 1. Întindere de pământ. ♦ A sonda terenul = a examina cu atenție situația sau împrejurările înainte de a întreprinde ceva; a se informa. ♦ Sol. ♦ Loc, regiune. 2. (Geol.) Totalitatea formațiilor geologice dintr-o porțiune a scoarței terestre. 3. (Fig.) Domeniu de activitate, de preocupări. ♦ Pe teren = la fața locului; la locul de muncă. [< fr. terrain]. Vezi definitia »

EN-/EM- pref. „în, înăuntru”. (< fr. en-, em-, cf. gr. en) Vezi definitia »

TERMOGÉN, -Ă adj. Care produce, generează căldură. // s.n. Medicament care se aplică pe corp pentru a obține o reacție terapeutică locală. [< fr. thermogène, cf. gr. thermos – cald, gennan – a produce]. Vezi definitia »

CÚMEN s. n. Amestec de hidrocarburi benzenice care se găsește în uleiul gudroanelor cărbunilor de pământ și în anumite fracțiuni de petrol. – Din fr. cumène. Vezi definitia »

PATOMORFOGÉN, -Ă adj. (despre vegetale) care produce modificări morfologice datorită unui agent patogen. (< fr. pathomorphogène) Vezi definitia »