AVATÁR s.n. (În religia indiană) Încarnare a ființelor divine în formă de om sau de animal. ♦ (Fig.) Transformare, metamorfoză. [Pl. -re, -ruri. (s.m.) -ri. / < fr. avatar]. Vezi definitia »

PROLETÁR, -Ă, proletari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține proletariatului, privitor la proletariat. 2. S. m. și f. Cetățean sărac din Roma antică, ale cărui bunuri nu depășeau o limită foarte scăzută (prevăzută de lege). 3. S. m. și f. Muncitor, cu un nivel de viață relativ scăzut, care, pentru a-și câștiga existența, își vinde forța de muncă pentru un salariu în general mic. – Din fr. prolétaire. Vezi definitia »

VICÁR s.m. 1. (Ist.) Cel care ținea locul cuiva căruia îi urma imediat în rang. ♦ Funcționar din organizarea mai târzie a Imperiului roman, care administra o dioceză imperială. 2. Locțiitor al unui mitropolit, al unui episcop sau al unui alt demnitar bisericesc. [< fr. vicaire, it. vicario < lat. vicarius – locțiitor]. Vezi definitia »

BIPOLÁR, -Ă adj. Care are doi poli. ♦ (Despre aparate, mașini) Care are doi poli magnetici principali. ♦ (Despre unele organisme marine) Care se găsește simultan la cei doi poli și în zonele temperate ale celor două emisfere. [Cf. fr. bipolaire]. Vezi definitia »

REVOLUȚIONÁR, -Ă, revoluționari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de revoluție, care este în legătură cu revoluția, care aderă la revoluție sau propagă revoluția. ♦ Fig. Care produce o transformare radicală într-un anumit domeniu; înnoitor, transformator. 2. S. m. și f. Partizan, adept al revoluției; participant la o revoluție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. révolutionnaire. Vezi definitia »