APOLOGÉTICĂ s.f. 1. Ramură a teologiei care are ca scop justificarea religiei creștine și care se ocupă cu respingerea atacurilor îndreptate împotriva acestei religii. 2. Sistem preconceput, teorie etc. prin care se apără, se justifică sau se înfrumusețează în mod neîntemeiat o idee, un sistem etc. [Gen. -cii. / cf. fr. apologétique, it. apologetica]. Vezi definitia »

AEROGÁRĂ s.f. Totalitatea clădirilor unde se află serviciile unui aeroport. [< fr. aérogare]. Vezi definitia »

MENINGOMIELÍTĂ s. f. inflamație a măduvei spinării și a meningelor ei. (< fr. méningomyélite) Vezi definitia »

DUODENÍTĂ, duodenite, s. f. Inflamație a mucoasei care căptușește duodenul. [Pr.: du-o-] – Din fr. duodénite. Vezi definitia »

- După cuvântul „teodiceae” folosit de Leibniz cu înțelesul de zicere, discurs, cuvânt despre..., propun „genesisdiceae” pentru teoria despre nașterea-facerea lumii(Universului) și ființei (inclusiv, omului). (Deocamdată, denumirea este titlui uneia din lucrările mele de antropofilosofie.) – P.S. Prefer să cred că aluzia dvs., ocazionată de propunerea precedentă, la glorie și laude, este o glumă și nu o maliție. – Prof.Gh.C.Dinulescu-Câmpina Vezi definitia »