Definita cuvantului destrămător
DESTRĂMĂTÓR adj. m. v. LUP (4). (Text.; în sintagmele) Lup amestecător = mașină de destrămat și de amestecat materia primă, care formează amestecul de fibre în filaturile de lână și de vigonia. Lup bătător = mașină de lucru folosită în filaturile de bumbac, care execută destrămarea și curățarea de impurități a bumbacului desfoiat în prealabil. Lup destrămător = mașină de lucru folosită în filaturile de lână și de vigonia pentru destrămarea firelor și a țesăturilor, în vederea recuperării fibrelor și a reintroducerii lor în amestec. – [DEX '98]
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu destrămător
ETANȘÓR s. n. ansamblul organelor și părților unui sistem tehnic care asigură etanșeitatea. (< fr. étancheur) Vezi definitia »
RĂZVRĂTITÓR, -OÁRE, răzvrătitori, -oare, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care răzvrătește, care ațâță la răscoală; instigator. – Răzvrăti + suf. -tor. Vezi definitia »
ADNOTATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care adnotează un text. [Cf. lat. adnotator]. Vezi definitia »
BUJÓR, bujori, s. m. 1. Nume dat unor plante erbacee, dintre care una (numită și bujor de grădină) are flori mari, roșii, roz sau albe, iar alta (numită și bujor de câmp) are flori roșii ca sângele (Paeonia). ◊ Bujor românesc = specie de bujor ocrotită de lege, cu tulpina înaltă de 50-80 cm și cu flori mari sângerii (Paeonia peregrina, var. romanica). ♦ Fig. Roșeață naturală a obrajilor. 2. Compus: bujor-de-munte = smirdar. – Din bg. božur. Vezi definitia »
INHIBITÓR, -OÁRE, inhibitori, -oare, adj., s. m. 1. Adj. Care inhibă, inhibitiv. 2. S. m. Substanță chimică care, adăugat în proporții mici, poate încetini sau chiar împiedica anumite reacții chimice. ♦ Preparat sau tratament care frânează sau împiedică dezvoltarea unui agent patogen. un proces fiziologic etc. – Din fr. inhibiteur. Vezi definitia »