Definita cuvantului mot
mot- Rădăcină expresivă care arată ideea de „măciulie” sau de „obiect rotund” în general. Creație spontană, cf. bot.Der. motan, s. m. (pisoi, cotoi), pentru al cărui semantism cf. sp. morro (de la mîță, după Cihac, II, 204; de la un lat. *maritanŭs, după Crețu 338; imitator al glasului pisicii, după Tiktin; de la motoc cu schimb de suf., după Candrea și Scriban); motîntan (var. motîntoc), s. m. (nătăfleț); motoc, s. m. (motan), pe care Cihac, II, 189 îl confundă cu motcă, cf. cotoc (după Iordan, Dift., 214 și Scriban, din rut., rus. motok, dim. de la mot „fuior”); motocel, s. m. (pisoi; minge, moț; plantă); moțochină, s. f. (baros, ciocan); moțochinos, adj. (căpățînos); motocol, s. n. (Bucov., minge); mototol, s. n. (minge; ghemotoc; nătăfleț); mototoli, vb. (a boți, a cocoloși); motofleașcă, s. f. (Arg., gură, plisc); motolog, s. m. (tont, nătăfleț); motoflete, s. m. (tont, nătărău); motoșcă (var. motoașcă, motîlcă, modîlcă), s. f. (minge,; umflătură), ultimele var., probabil prin încrucișare cu gîlcă; motroașcă, s. f. (Trans., umflătură); motroc, s. m. (Trans., prost): motrună, s. f. (Mold., femeie încotoșmănată, varietate de pere și de prune), pe care Scriban îl leagă în mod echivoc de lat. matrona; motocoși, vb. (Trans., a boți, a răvăși, a perturba); motroși (var. mitroși, mătrăși), vb. (a zvîrli în dezordine; a se strica; a șterpeli, a fura). Legăturile încercate între aceste cuvinte și termeni străini nu sînt concludente: mototol, legat de sl. motati sę „ a se agita” (Cihac, II, 189) sau motati „a depăna” (Tiktin); motîlcă, cu bg. motaja „a depăna” (Conev 97). Pentru motîlcă, cf. motîrcă, metearcă. Cf. moț, moacă, morman, mozoc, mont.

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu mot
WYANDOT s.m. 1. Specie de pește care trăiește în America. 2. Rasă de găini americane, obținută prin diverse încrucișări. [Pron. uaen-dót. / < fr., engl. wyandotte]. Vezi definitia »
MONOZIGÓT, -Ă adj. 1. cu un singur zigot. 2. dezvoltat dintr-un singur ovul fecundat. (< fr. monozygote) Vezi definitia »
CHÍCOT, chicote, s. n. Râs cu izbucniri (înfundate). – Din bg., scr. kikot. Vezi definitia »
BARÓT s.n. Nuci, alune, migdale natur, prăjite sau caramelizate întregi sau sub formă de fulgi sau fileuri, tocate, sfărâmate sau măcinate, utilizate ca ingrediente în cofetărie și patiserie (pralină, nugat, înghețată etc.). Vezi definitia »
CALLOT [caló], Jacques (c. 1592-1635), desenator și gravor francez. Maestru, de o fantezie prodigioasă, al acvafortei (ciclul „Mizeriile războiului”). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z