Definita cuvantului muștuc
muștúc (-curi), s. n. – 1. Ambușură. – 2. (Arg.) Gură. – Var. muștiuc. Germ. Mundstück (Tiktin; Candrea), cf. pol. musztuk, rus. mundštuk (Vasmer, II, 173).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu muștuc
pruțúc, pruțúce, s.n. (reg.) traistă de pânză pentru hrană (pe care o purtau soldații). Vezi definitia »
TRUC1, trucuri, s. n. Manevră abilă prin care cineva încearcă să mascheze realitatea; șiretlic, stratagemă, viclenie. – Din fr. truc. Vezi definitia »
MUȘTIÚC s.n. 1. Capătul unor instrumente muzicale de suflat, prin care se suflă; ambușură. 2. Capătul metalic cu care se termină un furtun. 3. Piesă de oțel sau de lemn căptușit cu tablă, cu care se fasonează cărămizile sau țiglele. [< germ. Mundstück]. Vezi definitia »
STRĂINÚC, -Ă, străinuci, -e, adj. (Rar) Străinel. – Din străin + suf. -uc. Vezi definitia »
caúc (-ce), s. n. – Sapă. Sl. (sb., cr., slov.) kuka, cf. mag. kuka (Cihac, II, 46), probabil contaminat cu cauc „linguroi”. Vezi definitia »