Definita cuvantului nărav
năráv (nărávuri), s. n. – 1. Obicei, uz. – 2. Obicei prost, viciu. Sl. nravŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 456; Cihac, II, 212), cf. bg. nărav, sb. narav și Vasmer, II, 230. – Der. nărăvaș, adj. (învățat prost, vicios); năravnic, adj. (înv., vicios, desfrînat); nărăvi, vb. (a învăța cu nărav, a se vicia); înărăvi, vb. (a se vicia); nărăveală, s. f. (viciere); nărăvos, adj. (învățat, prost; capricios). – Din rom. provine mag. nerávás (Edelspacher 20).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu nărav
ȘIȘTÁV, -Ă, șiștavi, -e, adj. (Pop.; despre boabele cerealelor) Nedezvoltat, sec, mărunt. ♦ (Despre oameni și animale) Plăpând. – Din bg. șiškav. Vezi definitia »
TRANSTRÁV s.n. (Cinem.) Procedeu de filmare constând în folosirea simultană în sens contrar a unui transfocator și a travlingului, care permite modificarea perspectivei cu păstrarea dimensiunilor personajului și a obiectelor din prim-plan, iar în cazul subiectelor desfășurate în adâncimea cadrului creează senzația de comprimare sau dilatare a spațiului. [< trans(focator) + trav(ling)]. Vezi definitia »
BOLNÁV, -Ă, bolnavi, -e, adj., s. m. și f. (Ființă) care suferă de o boală; (om) suferind, beteag. [Acc. și: (reg.) bólnav] – Din bg. bolnav. Vezi definitia »
SCẤRNAV, -Ă, scârnavi, -e, adj. 1. (Reg.) Plin de murdărie; murdar. 2. Fig. Dezgustător, grețos, scârbos; josnic, ticălos, infam; trivial, obscen. [Acc. și: scârnáv] – Din sl. skvrŭnavŭ. Vezi definitia »
glúpav, -ă, glúpavi, -e, adj. (reg.) 1. lacom, nesătul. 2. (înv.) prost. Vezi definitia »