SLAV, -Ă, slavi, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Rusiei, Ucrainei, Bielorusiei, Poloniei, Bulgariei, Cehiei, Slovaciei, Serbiei etc. sau care este originară de acolo; slavon (1); (la m. pl.) popor care locuiește în aceste state. 2. Adj. Care aparține slavilor (1), care se referă la slavi; slavic, slavonesc, slavon (2), slavonicesc. ◊ Limba slavă (și substativat, f.) = a) limba slavonă; b) fiecare dintre limbile popoarelor slave (2). ♦ (Substantivat, f.; în sintagma) Slavă veche (bisericească) = limba textelor slave religioase (traduceri slave din cărțile grecești de cult din sec. IX-XI). – Din fr. slave. Vezi definitia »

scârbáv, -ă, adj. (înv.) scârbos, dezgustător, grețos. Vezi definitia »

PANSLÁV, -Ă, panslavi, -e, adj. Care aparține (tuturor) popoarelor slave, privitor la (toate) popoarele slave. – Din fr. panslave. Vezi definitia »

prostáv, -ă, adj. (reg.) fără multă carte, simplu; neinstruit, neștiutor. Vezi definitia »

VÂRLÁV, -Ă, vârlavi, -e, adj. (Reg.) Iute în mișcări; vrednic, îndemânatic. – Din scr. vrljav. Vezi definitia »