Definita cuvantului natră
nátră (nátre), s. f. – Urzeală. Sb., cr. natra (Cihac, II, 213; Tiktin; Conev 61). După ipoteza mai puțin sigură a lui Diculescu, Elementele, 421, din doricul νᾶτρον, în loc de νῆτρον „fus”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu natră
BIREFRINGÉNȚĂ s.f. Descompunere a unei raze de lumină care trece printr-un mediu optic în două raze refractare; dublă refracție. ♦ Însușire a unor cristale de a produce fenomenul descris mai sus. [Cf. fr. biréfringence]. Vezi definitia »
RĂMĂȘEÁLĂ, rămășeli, s. f. (Reg.) Rămășag. – Rămăși + suf. -eală. Vezi definitia »
TÚRMĂ, turme, s. f. 1. Grup (mai mare) de oi sau, p. ext., de alte animale domestice sau sălbatice, care trăiesc împreună. 2. (Depr.) Mulțime, grup (mare) de oameni (în dezordine). 3. (În limbajul bisericesc) Mulțimea credincioșilor. – Lat. turma. Vezi definitia »
TARSÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a cartilajelor tarsiene. [< fr. tarsite]. Vezi definitia »
TURMULÍȚĂ, turmulițe, s. f. Diminutiv al lui turmă. Vezi definitia »