Definita cuvantului natură
natúră (natúri), s. f. – Fire, caracter. Lat. natura (sec. XVIII), și apoi din fr. nature. Apare pentru prima oară (I. Neculce) în forma nătură. – Der. (din fr.) natural, adj.; naturalețe, s. f.; naturalist, s. m.; naturaliza, vb.; naturalism, s. n.; denatura, vb.; supranatural, adj., după fr. surnaturel.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu natură
preatrúfă, preatrúfe, s.f. (înv.) trufie, îngâmfare nemăsurată. Vezi definitia »
MINERIÁDĂ s. f. (ir.) 1. denumire dată venirii repetate a minerilor din Valea Jiului la (spre) București după 1990 și acțiunilor lor reprobabile. 2. (p. ext.) acțiunea în forță, de anihilare a opoziției. (< miner + -/i/adă) Vezi definitia »
ÎNCHEIETÚRĂ, încheieturi, s. f. 1. Îmbinare (mobilă) a capetelor oaselor; articulație. ♦ Parte a corpului situată în dreptul unei articulații. 2. Loc unde se îmbină două sau mai multe obiecte sau părțile unui obiect, ale unei construcții etc. – Încheiat + suf. -ură. Vezi definitia »
pojeritúră, pojeritúri, s.f. (reg.) loc devastat prin foc într-o pădure. Vezi definitia »
NISIPÉRNIȚĂ s. f. v. nisiparniță. Vezi definitia »