Definita cuvantului năvăli
năvălí (năvălésc, năvălít), vb. – 1. A invada, a intra. – 2. A se repezi, a asalta. – Mr. năvălire „a coborî”. Sl. navaljati „a tîrî” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Miklosich, Lexicon, 398; Cihac, II, 443), cf. val și bg. navalen „atîrnat”, bg. navališu „a aduna”, rus. navalitĭ „a îngrămădi”. – Der. năval, s. n. (rar, avalanșă); năvală, s. f. (invazie; atac, asalt; adv., repede); năvălitor, adj. (agresor); năvalnic, adj. (impetuos, irezistibil; s. m. plante, Scolopendrium vulgare, Polystichum filix mas, Pteridium aquilinum), cu suf. -nic (după Conev 43, din bg. navalinče; după Cihac, se cheamă așa pentru că i se atribuie în popor puterea de a face să alerge pretendenții după tinerele care poartă cu ele această plantă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu năvăli
dervelí, dervelésc, vb. IV (reg.) a strica, a deforma. Vezi definitia »
LAPISLAZÚLI s. n. silicat natural de sodiu, calciu și aluminiu, de culoare albastră, folosit la bijuterii, ca piatră de ornament și în vopsitorie; lapis, lazurit. (< fr. lapis-lazuli) Vezi definitia »
BELÍ, belesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) jupui. ◊ Expr. (Tranz.) A-(și) beli ochii = a deschide ochii mari; a privi cu mirare, prostește. – Slav (v. sl. bĕliti). Vezi definitia »
hătrăcălí, pers. 3 sg. hătrăcăléște, vb. IV refl. (reg., înv.) a se scutura apa într-un vas; a tremura. Vezi definitia »
împilí, împilésc, vb. IV (reg., înv.) a prinde cu cuie ceva laolaltă. Vezi definitia »