Definita cuvantului neamț
neámț (némți), s. m. – 1. German. – 2. Străin. Sl. nĕmĭcĭ, din nĕmŭ „barbar”, cf. neam (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Tiktin), cf. ngr. νέμτζης, bg. nĕmec, alb. nemets, mag. nemet, pol. niemiec. – Der. nemțoaică, s. f. (germană; dădacă, guvernantă; călțunaș, Tropaeolum; plantă, Delphinium elatum); nemțesc, adj. (german); nemțește, adv. (în germană); nemție, s. f. (mulțime de germani; înv., în limba germană); nemțime (var. nemțărie), s. f. (colectivitate de germani); nemți, vb. (a germaniza); nemțișor, s. m. (plantă, Delphinium elatum); nemțean, s. m. (locuitor al regiunii Neamț din Moldova; călugăr al mănăstirii Neamțu).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu neamț
pastrahólț, pastrahólți, s.m. (reg.) fiecare dintre lemnele pe care se sprijină podeaua sau temelia casei. Vezi definitia »
MAȚ, mațe, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Intestin1. ◊ Expr. A-i chiorăi (cuiva) mațele (de foame) = a-i fi cuiva foarte foame. ◊ Compuse: (Iht.) mațe-negre = scobar; (fam.) mațe-goale = om sărac; mațe-pestrițe = om rău și foarte zgârcit; mațe-fripte = a) om sărac, care n-are nici ce mânca; b) om rău, afurisit; c) om zgârcit. 2. (Pop.) Tub flexibil (de cauciuc); furtun. – Lat. matia. Vezi definitia »
bobléț (bobleáță), adj. – Prost, netot, tont. – Var. boblete, bobletic. Creație expresivă (cf. Iordan, BF, II, 183). Etimologia propusă de Körting 1173, din lat. *balbaticus, este „fantastică” (Densusianu, Rom., XXXIII, 275). Nu este mai puțin nici cea a lui Pascu, Suf., 70 (calabr. babbu „prost”). Bogrea, Dacor., II, 652, nu pare să fi venit cu o soluție mai bună, cînd se referă la lat. apoplecticus. În sfîrșit, Densusianu, GS, IV, 152, pleacă de la un sl. *vablec, der. de la o rădăcină vab- „a înșela”, și atestat numai în forma vabec. În realitate este o formă reduplicată a rădăcinii expresive ble-, cf. bleau. Vezi definitia »
cârlibónț, cârlibónțuri, s.n. (reg.) cui de lemn sau de fier din capătul cârligului cu care se scoate apă din fântână. Vezi definitia »
CORNÚȚ, cornuți, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu fructele în formă de capsule mari, cilindrice (Cerastium alpinum). 2. Plantă erbacee cu flori albe (Cerastium arvense). – Corn1 + suf. -uț. Vezi definitia »