bástă (băști), s. f. – 1. (Înv.) Bastion. 2. Subteran, pivniță. – 3. Închisoare. – Var. bașcă, bașt(i)e. Pol. baszta „bastion”, din it. bastia, cf. germ. Bastei (Cihac; DAR); apare și în mag. baszta (Gáldi, Dict., 105). Sensurile 2 și 3 există numai la forma bașcă. Este cuvînt înv., astăzi înlocuit de bastion (‹ fr. bastion), care aparține aceleași familii. Vezi definitia »

ȘTIOÁLFĂ, știoalfe, s. f. (Arg.) Calificativ injurios dat unei femei de moravuri ușoare. – Et. nec. Vezi definitia »

DISMORFOGENÉZĂ s. f. proces care duce la apariția formelor și structurilor anormale ale materiei vii. (< fr. dysmorphogenèse) Vezi definitia »

FRONTIÉRĂ s.f. 1. Hotar între state; graniță. 2. (Mat.) Mulțime de elemente care limitează un domeniu. [Pron. -ti-e-. / < fr. frontière]. Vezi definitia »

BLEFARÍTĂ s. f. inflamație a pleoapelor. (< fr. blépharite) Vezi definitia »