DÓCHMIUS s. m. picior de vers antic compus dintr-o silabă scurtă, două lungi, urmate de o silabă scurtă și iarăși de una lungă. (< fr., lat. dochmius, gr. dokhmios) Vezi definitia »

ANTIVÍRUS s. n. substanță care împiedică dezvoltarea virusurilor. (< fr. antivirus) Vezi definitia »

BURNÚS s.n. v. burnuz. Vezi definitia »

TRÓMBUS s.m. (Med.) Cheag de sânge format în vene sau în artere. // (În forma tromb-, trombo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la un) cheag de sânge”, „trombus”. [Var. tromb s.m. / < fr., lat. thrombus, cf. gr. thrombos]. Vezi definitia »

TÓNUS s. n. 1. stare de funcționare a mușchilor sau a nervilor de repaus, în măsură a se modifica la intervenția diverșilor excitanți. 2. (fig.) energie, vigoare. (< fr. tonus) Vezi definitia »