ANTISTRÓFĂ, antistrofe, s. f. 1. A două parte în triada strofă-antistrofă-epodă a unei poezii lirice cântate de cor după strofă și înainte de epodă în teatrul antic grec. 2. Repetare a cuvintelor în ordine inversă în vers, în frază. – Din fr. antistrophe. Vezi definitia »

PROFÍLĂ s.f. (Bot.) Bractee mică; bracteolă. [< fr. profile, it. profilo]. Vezi definitia »

plasă, plase s. f. păcăleală. Vezi definitia »

TENȚÓNĂ s.f. (Lit.) Dialog în poezia medievală, în care interlocutorii discutau în contradictoriu sau își aruncau invective. [Var. tensonă s.f. / < it. tenzone, fr. tenson]. Vezi definitia »

BÍNTĂ s.f. (Mar.) Stîlp de care se leagă navele la chei; baba. [< engl. bitt, cf. fr. bitte < scand. biti – stâlp]. Vezi definitia »