hóră (hóri), s. f. – 1. Dans în cerc. – 2. Melodie a acestui cîntec. – 3. (Trans. de Nord) Cîntec liric sau satiric. – 4. Adunare sărbătorească ce are loc de obicei în fiecare duminică în sate, și la care se joacă hora. – 5. Cerc, grup aparte, bisericuță. – 6. Cor (al unei biserici). – 7. Constelație neidentificată. – Var. hoară, hore. Mr. cor. Ngr. χορόρ (Röesler 578). Se presupune în general că a intrat în rom. prin intermediul bg. hóro (DAR; Pușcariu, Lr., 280), însă această ipoteză nu pare necesară; cf. și sb. horo, tc. hora. – Der. hori, vb. (a juca hora; a cînta sau a interpreta la instrumente melodii populare; a aduna cu grebla fînul pentru a forma baza căpiței); horitor, s. m. (dansator; cîntăreț); horitură, s. f. (baza căpiței); horiște, s. f. (loc sau sală unde se dansează). Vezi definitia »

BLASTOMICÓZĂ s. f. boală provocată de blastomicete, care afectează pielea, plămânii, mușchii etc. (< fr. blastomycose) Vezi definitia »

DIÉTĂ¹ s. f. regim alimentar special, recomandat în cazul unei boli sau pentru menținerea sănătății. (< fr. diète) Vezi definitia »

GASTROCOLÍTĂ s. f. inflamație a stomacului și a colonului³. (< fr. gastro-colite) Vezi definitia »

DURÁTĂ s.f. Perioadă de timp în care are loc, se desfășoară ceva; interval de timp cât durează ceva. ♦ Timp cât durează intonarea unei note muzicale; valoare. [< it. durata, cf. fr. durée]. Vezi definitia »