SINCÍȚIU s. n. masă citoplasmică cu mai multe nuclee. (< fr. syncytium) Vezi definitia »

gazíu adj. m. (înv.) victorios în războaie (la turci). Vezi definitia »

PANDEMÓNIU s. n. (Livr.) Capitală imaginară a infernului; adunarea, sfatul demonilor. ♦ Fig. Adunare de oameni sau loc în care domnește discordia, dezordinea, corupția. – Din fr. pandémonium, it. paademonio. Vezi definitia »

INHIBITÓRIU, -IE adj. Care produce o inhibiție. [Cf. fr. inhibitoire]. Vezi definitia »

PREJUDÍCIU s.n. Pagubă, rău, daună; (p. ext.) știrbire a onoarei, a prestigiului. [Pron. -ciu, var. prejudițiu s.n. / < lat. praeiudicium, cf. fr. préjudice]. Vezi definitia »