MIT s. n. 1. povestire fabuloasă, cu caracter sacru, prima treaptă a cunoașterii, care expune diversele credințe ale popoarelor despre originea universului și fenomenelor naturale sau sociale, despre zei și eroi legendari, explică diversele sentimente fundamentale etc. 2. (fig.) născocire, poveste, basm. (< fr. mythe, lat. mythus, gr. mythos) Vezi definitia »

GOLDSCHNIT s.n. (Poligr.) Dungă de poleială aurită aplicată pe marginea cărților. [Pron. góld-șnit. / < germ. Goldschnitt]. Vezi definitia »

PRETERÍT s.n. Timp verbal în anumite limbi, prin care se exprimă o acțiune trecută. [< lat. praeteritum, cf. fr. prétérit, germ. Präteritum]. Vezi definitia »

DELINEÁVIT s. n. Cuvânt care însoțește, într-unul din colțurile de jos ale unei gravuri, numele autorului. [Pr.: -ne-a-] – Cuv. lat. Vezi definitia »

ZURĂÍT, -Ă, zurăiți, -te, adj. v. ZURĂI (= ZURUI). – [DEX '98] Vezi definitia »