Definita cuvantului obîrșie
obîrșíe (-íi), s. f. – 1. Izvor, naștere, începutul unui rîu. – 2. Origine, început, proveniență. Sl. obrusi „înălțime, parte superioară” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 448; Conev 40), cf. ceh. brsina „pădure montană”. – Der. obîrși, vb. (a termina, a sfîrși), din sl. obrušati; obîrșenie, s. f. (sfîrșit, capăt). Semantismul der. (ambele învechite) este ciudat, dar depinde de sl., unde obrusi „parte superioară” se percepe cu „parte finală”, de unde obrušati „a termina, a isprăvi”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu obîrșie
ORNAMENTÁȚIE, ornamentații, s. f. Faptul de a împodobi cu ornamente; arta, tehnica ornamentării; totalitatea elementelor care ornamentează ceva; ansamblu ornamental. – Din fr. ornementation. Vezi definitia »
FIZIOLATRÍE s.f. Închinare la fenomenele naturii. [Gen. -iei. / < fr. physiolâtrie]. Vezi definitia »
pazvangíe s.f. (înv.) rangul de bei; termen de reverență pentru o persoană care deținea acest rang. Vezi definitia »
ANTIMATÉRIE s. f. Denumire dată unei substanțe ipotetice constituite din antiparticule, care prin aspect și însușiri seamănă cu substanța corpurilor din jur, dar, în situația în care ar intra în contact cu materia propriu-zisă, ambele s-ar anihila spontan, degajând o mare cantitate de energie. – Anti- + materie (după fr. antimatière). Vezi definitia »
SPLENOPNEUMONÍE s. f. inflamație a plămânului, care capătă aspectul splinei. (< fr. splénopneumonie) Vezi definitia »