Definita cuvantului obîrșie
obîrșíe (-íi), s. f. – 1. Izvor, naștere, începutul unui rîu. – 2. Origine, început, proveniență. Sl. obrusi „înălțime, parte superioară” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 448; Conev 40), cf. ceh. brsina „pădure montană”. – Der. obîrși, vb. (a termina, a sfîrși), din sl. obrušati; obîrșenie, s. f. (sfîrșit, capăt). Semantismul der. (ambele învechite) este ciudat, dar depinde de sl., unde obrusi „parte superioară” se percepe cu „parte finală”, de unde obrušati „a termina, a isprăvi”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu obîrșie
omilíe (omilíi), s. f. – Predică. – Mr. omilie. Mgr. ỏμιλία (sec. XVIII). – Der. omiliar, s. n. (carte de predici). Vezi definitia »
MIODINÍE s.f. Durere musculară, care apare în anumite cazuri de reumatism, nevralgie etc.; mialgie. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myodynie, cf. gr. mys – mușchi, odyne – durere]. Vezi definitia »
PIROFILÍE s.f. Atracție morbidă către foc. ♦ Calitatea a ceea ce este pirofil. [Gen. -iei. / < it. pirofilia, cf. gr. pyr – foc, phillos – iubitor]. Vezi definitia »
órie (órii), s. f. – (Munt.) Plasă de pescuit. Origine incertă. Ar putea fi sb. oruhe „dispozitiv, instalație”. Relația propusă de Scriban, cu lat. horia „barcă” și cu tc. oria „pătrat”, nu e posibilă. Vezi definitia »
TELEFAGÍE s. f. Mania de a consacra prea mult timp emisiunilor de televiziune. – Tele- + antropofagie. Vezi definitia »