Definita cuvantului obraț
obráț (obráțe), s. n. – (Mold.) Teren care are o prăjină lățime și patru lungime. Sl. obratu „hotar”, din obratiti „a (se) vărsa, a se răsturna” (Cihac, II, 222; Tiktin; Conev 78). Probabil bazat pe capacitatea de a ara al unei perechi de boi, ca în sp. arada. – Der. obrație, s. f. (îngrăditură, loc îngrădit); obrăți, vb. (a parcela un teren); obrățește, adv. (în parcele de un obraț fiecare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu obraț
GERULÉȚ, gerulețe, s. n. (Fam.) Diminutiv al lui ger. – Ger + suf. -uleț. Vezi definitia »
MÂNZULÉȚ, mânzuleți, s. m. (Reg.) Mânzișor. – Mânz + suf. -uleț. Vezi definitia »
libúț (libúți), s. m. – Nagîț (Vanellus cristatus). – Var. libuc, libec. Mag. libuc (Cihac, II, 512; Gáldi, Dict., 142). Vezi definitia »
CEREPOVEȚ, oraș în Federația Rusă (C.S.I.), port la L. Rîbinsk; 310 mii loc. (1989). Șantiere navale. Siderurgie, mat. de constr., încălț., tricotaje etc. Mănăstire (sec. 14). Vezi definitia »
ȘPIȚ1 s. m. rasă de câini cu păr pufos și urechi drepte. (< germ. spitz) Vezi definitia »