UZ s.n. 1. Folosire, întrebuințare; folosință. ♦ (Jur.) Dreptul de a se folosi de un lucru care este și rămâne proprietatea altuia. 2. Uzanță, datină, obicei, cutumă. [< lat. usus, cf. fr. us, it. uso]. Vezi definitia »

iJNquZ <a href=„http://dylrrjgyeflu.com/”>dylrrjgyeflu</a>, [url=http://wiajgxokvdum.com/]wiajgxokvdum[/url], [link=http://zyclobmliqda.com/]zyclobmliqda[/link], http://bksvvigglreg.com/ Vezi definitia »

GUZ, guzi, s. m. (Reg.) Nume dat unor animale rozătoare (mari). – Din magh. güzü. Vezi definitia »

URSÚZ, -Ă, ursuzi, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Morocănos, posac, neprietenos, necomunicativ, nesociabil. ♦ Fig. Lipsit de atracție, de căldură; respingător. [Var.: (pop.) hursúz, -ă adj.] – Din tc. uğursuz. Vezi definitia »

BURNÚZ, burnuzuri, s. n. 1. Manta de lână cu glugă, pe care o poartă arabii. 2. (Reg.) Scurteică pe care o poartă țărancele. – Din tc. burnuz. Vezi definitia »