Definita cuvantului oftică
óftică (óftici), s. f. – Ftizie, tuberculoză. – Mr., megl. oftică. Ngr. ὄϰτιϰας, cf. alb. ohtikë, bg. ohtika (Philippide, Principii, 107; Tiktin). Schimbul h › f pare ngr., cf. φτιϰιόν. – Der. oftica (var. oftici, oftigi), vb. (a contracta tuberculoză; a-și pierde sănătatea; a (se) otrăvi, a (se) supăra); ofticos (var. Mold. oftigos) adj. (ftizic).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu oftică
sírtă, sírte, s.f. (înv.) banc de nisipuri mișcătoare. Vezi definitia »
páliță (pálițe), s. f. – Par, nuia, vargă. – Var. (Olt.) păleață, (Munt.) păleacă, peleancă. Sl. palica (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 241; Conev 65), cf. sb., cr., slov., ceh., rus. palica, pol. paliczka, mag. pálcza. Var. arată o încrucișare cu a păli „a lovi”. E dubletul lui palțău, s. n. (Trans., băț) din mag. pálca (Mîndrescu 95). Vezi definitia »
GHIOÁGĂ, ghioage, s. f. 1. Armă veche de luptă, alcătuită dintr-un fel de ciomag (de lemn sau de fier) cu capătul bombat și ghintuit. P. gener. Ciomag, bâtă, măciucă. 2. Capătul bombat, de obicei ghintuit, al unei ghioage (1). – Et. nec. Vezi definitia »
retirádă, retiráde, s.f. (înv.) 1. retragere din fața dușmanului. 2. closet, latrină. Vezi definitia »
CONTRATREÁPTĂ s.f. (Constr.) Suprafață verticală care formează partea din față a unei trepte, la o scară. [< contra- + treaptă]. Vezi definitia »