PARAȘÚTĂ s.f. 1. Aparat construit în forma unei umbrele, care încetinește căderea unui corp și este folosit pentru lansarea din avion a oamenilor sau a materialelor în timpul zborului. ◊ Parașută luminoasă = parașută cu care se lansează un material cu bază de magneziu, care se aprinde în cădere, luminând puternic. 2. Dispozitiv de frânare pentru cazuri de avarii la ascensoare. [< fr. parachute < parer – a evita, chute – cădere]. Vezi definitia »

DISAMÁRĂ s.f. Fruct uscat format din două samare unite. [< fr. disamare]. Vezi definitia »

DERMATOMICÓZĂ s.f. (Med.) Afecțiune a pielii și a anexelor ei, provocată de dermatofite; dermatofitoză. [< fr. dérmatomycose, cf. gr. derma – piele, mykes – ciupercă]. Vezi definitia »

TRAHEÍTĂ, traheite, s. f. Boală care constă în inflamația mucoasei traheale. – Din fr. trachéite. Vezi definitia »

PROCLÍZĂ s.f. (op. encliză) Așezare a unui cuvânt sau a unei particule în poziție proclitică. [< fr. proclise, cf. gr. proklisis]. Vezi definitia »