Definita cuvantului ogur
ogúr (ogúruri), s. n. – Noroc, fericire. Tc. oghur (Lokotsch 1589), din mgr. άγούρι ‹ lat. augurium. Sec. XVIII, înv.Der. ogurliu (var. ugurliu), adj. (care are noroc), mr. ugurliu, din tc. oghurlu.Cf. ursuz.

Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ogur
AMUR (HEILONGJIANG), fl. în E Federației Ruse (C.S.I.) și NE Chinei, format prin unirea rîurilor Șilka (izv. din M-ții Iablonovîi) și Argun cu Kerulen (izv. din M-ții Hinganul Mare). Se varsă în Oc. Pacific (M. Ohotsk); 2.846 km (împreună cu Șilka și Onon 4.510 km). Supr. baz.: 1,84 mil. km2. Afl. pr.: Ussuri, Sungari (pe dr.) și Zeia, Bureia (pe stg.). Cursul mijlociu formează granița dintre Federația Rusă și China. Navigabil pe c. 3.220 km. Trece prin orașele Blagoveșcensk, Habarovsk și Komsomolsk pe Amur. Vezi definitia »
MEZOZÁUR s. m. reptilă fosilă cu formă de șarpe, lungă până la 12 m, din mările calde din cretacic. (< fr. mésosaurus) Vezi definitia »
SÚSUR, susure, s. n. Zgomot continuu, monoton, lin, ușor și plăcut produs de curgerea unei ape, de frunzele mișcate de vânt etc.; murmur, susurare. – Din susura (derivat regresiv). Vezi definitia »
TRÉMUR, tremure, s. n. 1. Mișcare involuntară, rapidă a corpului sau a unei părți a corpului, provocată de frig, de frică, de o boală etc., tremurătură, tremurat1, tremurici. 2. Mișcare, clătinare, zguduitură ușoară și repetată a unei plante, a unui lucru. 3. Vibrație a glasului, provocată de o emoție (puternică); vibrație a sunetelor executate cu un instrument muzical. – Din tremura (derivat regresiv). Vezi definitia »
liúr s. n. – Poșircă, must. – Var. liură, liurcă. Origine îndoielnică. După Cihac, II, 174 și Scriban, din rut. ljura (după Gáldi, Dict., 142, din mag. lőre), ceea ce pare posibil, fiind cuvînt uzual numai în N. țării. Fără îndoială, coincide cu leaorcă, care este în mod evident expresiv, cum pot fi și cuvintele indicate ca izvoare. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z