Definita cuvantului zeamă
zeámă (-émi), s. f. – 1. Suc, must. – 2. SUpă, fiertură. – Var. zamă. Mr. dzamă. Gr. ζέμα, uneori prin intermediul unui lat. *zĕma (Tiktin; Graur, Rom., LVI, 109; Ivănescu, BF, VI, 102; Rohlfs, EWUG, 732; Rosetti, II, 69). – Der. zemîrcă, s. f. (poșircă, apă chioară), var. zămîrcă, zămurcă; zemos (var. zămos), adj. (cu zeamă); zămos, s. m. (Mold., pepene galben). Din rom. provine rut. dzema, dzjama (Candrea, Elemente, 403).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu zeamă
GIGOLÉTĂ s. f. (fam.) femeie de moravuri ușoare. (< fr. gigolette) Vezi definitia »
DEJALÉNĂ s.f. Țesătură fină de bumbac, folosită pentru confecționarea cămășilor bărbătești, a bluzelor etc. [Pl. -ne, -nuri, var. dejalen s.n. / cf. engl. delaine]. Vezi definitia »
leșcovátă s.f. (în expr.) piatră leșcovată = piatră de preț, lucitoare. Vezi definitia »
HELÁNCĂ s. f. țesătură sintetică supraelastică; obiect de îmbrăcăminte dintr-o astfel de țesătură. (< it. helanca) Vezi definitia »
PARENÉZĂ s.f. (Rar) Discurs care preamărește virtutea; exortație. [Cf. fr. parénèse, gr. parainesis]. Vezi definitia »