GEOCARPÍE s.f. (Bot.) Fenomen prezent la unele plante, care își înfundă, după fecundație, floarea în pământ, unde se dezvoltă fructele. [Pron. ge-o-, gen. -iei. / cf. fr. géocarpie < gr. ge – pământ, karpos – fruct]. Vezi definitia »

SÂRGHÍE, sârghii, s. f. (Reg.) Tarabă. – Din tc. sergi. Vezi definitia »

OBLITERÁȚIE, obliterații, s. f. 1. Obliterare. 2. (Med.) Obstrucție. – Din fr. oblitération, lat. obliteratio. Vezi definitia »

gingíe (gingíi), s. f. – Țesut care învelește rădăcinile și o parte din corpul dinților și a măselelor. – Mr. dzindzie, istr. (žinžire). Lat. gingῑva (Diez, I, 206; Pușcariu 721; Candrea-Dens., 745; REW 3675; DAR), cf. it., prov., port. gingiva (calabr. gringria), fr. gencive, sp. encía. În Trans. de Nord se folosește var. gingină, care explică și istr. Cf. ALR, I, 31. Din rom. provine ngr.τσιντσία (Murnu, Lehnwörter, 45). – Der. îngingia, vb. (a se face bobul de porumb; a prospera, a se îmbogăți). Vezi definitia »

PNEUMONÍE s. f. inflamație a unui fragment al plămânului, cauzată de pneumococ, manifestată prin febră mare, frisoane, tuse și junghiuri. (< fr. pneumonie) Vezi definitia »