Definita cuvantului onor
onór (onóruri), s. n. – Cinste. It. onore. E dubletul lui onoare, s. f. – Der. onora, vb. (a cinsti), din fr. honorer; onorabil, adj., din lat. honorabilis, sec. XIX; onorabilitate, s. f., din fr. honorabilité; onorar, adj., din fr. honoraire; onorar, s. n. (recompensă); onorat, adj., folosit numai ca titlu de disticție; onorific, adj., din lat. honorificus.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu onor
PROPRÉTOR s.m. (Ist.; la romani) Locțiitor al unui pretor. [< lat. propraetor, cf. fr. propréteur]. Vezi definitia »
EXPANDÓR s. n. dispozitiv electronic care mărește dinamica semnelor de audiofrecvență. (< germ. Expander, engl. expander) Vezi definitia »
SFIDĂTÓR, -OÁRE, sfidători, -oare, adj. Care sfidează; de sfidare. – Sfida + suf. -ător. Vezi definitia »
FILATÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor care lucrează la filarea fibrelor textile. (< fr. filateur) Vezi definitia »
SUSȚINĂTÓR, -OÁRE I. adj., s. m. f. (cel) care susține pe cineva sau ceva; care întreține cu mijloace materiale pe cineva. II. s. n. ~ plantar = aparat ortopedic dintr-o lamă pentru susținerea bolții unui picior plat; supinator. (< susține + -/ă/tor) Vezi definitia »