Definita cuvantului onor
onór (onóruri), s. n. – Cinste. It. onore. E dubletul lui onoare, s. f. – Der. onora, vb. (a cinsti), din fr. honorer; onorabil, adj., din lat. honorabilis, sec. XIX; onorabilitate, s. f., din fr. honorabilité; onorar, adj., din fr. honoraire; onorar, s. n. (recompensă); onorat, adj., folosit numai ca titlu de disticție; onorific, adj., din lat. honorificus.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu onor
ABATÓR, -oare s.n. Clădire unde se taie vitele destinate consumului. Var. (înv.) abatoriu -Din fr. abattoir Vezi definitia »
VULCANIZATÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor specialist în vulcanizare. (< vulcaniza + -tor) Vezi definitia »
MACHIÓR s.m. Specialist în arta machiajului. [Pron. -chi-or. / cf. fr. maquilleur]. Vezi definitia »
FASCINATÓR, -OÁRE adj. fascinant. (< fr. fascinateur, lat. fascinator) Vezi definitia »
INSTALATÓR, -OÁRE, instalatori, -oare, s. m. și f. Persoană specializată în lucrările de montare și de reparare a unor aparaturi tehnice. – Din fr. installateur. Vezi definitia »