NEGÓȚ, (rar) negoțuri, s. n. 1. Activitate economică (în domeniul particular) privind circulația mărfurilor, vânzarea și cumpărarea lor; schimb de produse sub formă de vânzare-cumpărare; negustorie, comerț (particular). ♦ Tranzacție comercială; târg, învoială. 2. (Înv. și pop.; concr.) Marfă. – Lat. negotium. Vezi definitia »

clăbắț (-béțe), s. n. – Căciulă din piele de miel cu blană. Sb. klobuc „căciulă” (DAR). De la o formă dim. derivă clăbucet, s. n. (căciulă), cunoscut mai ales ca toponim, cf. Iordan, BF, III, 164 și BL, VI, 34. Vezi definitia »

RĂFTULÉȚ, răftulețe, s. n. Diminutiv al lui raft¹. – Raft¹ + suf. -uleț. Vezi definitia »

plumbúț, plumbúți, s.m. (reg.) plumbișor. Vezi definitia »

JEȚ, jețuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe. [Var.: (înv. și reg.) jelț, jilț s. n.] – Din germ. Sitz. Vezi definitia »