Definita cuvantului opor
opór (opoáre), s. n. – Umărul osiei de car. Bg. opora, sb., pol., rus. opor „sprijin, reazem” (Tiktin). – Der. oporniță, s. f. (verigă de fier care leagă osia de perinocul carului), cf. bg. oporen (Candrea).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu opor
Dregator insarcinat cu pastrarea sigiliului domnesc – din turcismul muhurdar. Vezi definitia »
ADUCĂTÓR, -OÁRE, aducători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, lucru etc.) care aduce. – Aduce + suf. -ător. Vezi definitia »
ȘUȘUITÓR, -OÁRE, șușuitori, -oare, adj. Care șușuie; foșnitor. [Pr.: -șu-i-] – Șușui + suf. -tor. Vezi definitia »
plăpânziór, -oáre, adj. (înv.) plăpând. Vezi definitia »
ANTROPOCÓR, -Ă adj., s.f. (Plantă) ale cărei fructe sunt răspândite prin intermediul omului. [< fr. anthropochore]. Vezi definitia »