Definita cuvantului orac
orác interj. – Imită vocea broaștei. Creație expresivă, cf. oac. – Der. orăcăi, vb. (a face ca broasca; despre copii, a plînge; a scînci); orăcăit, s. n. (a scoate sunetul broaștei); orăcăială, s. f. (orăcăit).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu orac
STRĂJÁC, străjace, s. n. (Reg.) Saltea (de paie). – Din germ. Strohsack. Vezi definitia »
popânzác1, popânzáci, s.m. (reg.) 1. șoarece. 2. (adv.) ca un popânzac, în picioare, drept și nemișcat. 3. sperietoare de păsări. 4. (fig.) om leneș. 5. (fig.) față umflată, grasă. Vezi definitia »
ATÁC s.n. 1. Faptul de a ataca; asalt, ofensivă, năvală, iureș. ♦ Agresiune împotriva cuiva. ♦ Inițiativă într-un joc sportiv. ♦ Formație a unei echipe sportive; (p. ext.) jucătorii care formează linia atacantă a unei echipe. 2. Acțiune violentă și susținută împotriva unor teorii, unor concepții etc. 3. (Med.) Apariție bruscă și violentă a unei boli. V. acces, criză, șoc. 4. (Muz.) Moment în care o voce sau un instrument începe să cânte; emisiune mai accentuată a unui sunet. [Pl. -curi. / < fr. attaque, it. attaco]. Vezi definitia »
TABÁC2, tabaci, s. m. Tăbăcar. – Din tc. tabāk. Vezi definitia »
SACROILIÁC, -Ă adj. iliosacral. (< fr. sacroiliaque) Vezi definitia »