Definita cuvantului orație
oráție (-íi), s. f. – 1. Discurs, cuvîntare. – 2. Epitalam, poezie populară care se rotește la nunțile tradiționale. – Mr. urăciune. Lat. oratio (sec. XVIII), poate prin intermediul pol. oracja; mr. reprezintă direct cuvîntul lat. Este dubletul lui orațiune, s. f. (discurs). – Der. orator, s. m., din fr. orateur; oratoriu, s. n., din lat. oratorium, it. oratorio; oratoric, adj. (retoric); oratorie, s. f. (elocvecță).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu orație
ELECTROMERÍE s. f. izomerie prezentată de doi compuși chimici care diferă numai prin distribuția electronilor. (< fr. électrométrie) Vezi definitia »
TEANTROPÍE s. f. 1. caracter uman și divin al divinității. 2. atribuire a unor calități umane unor divinități. (< it. teantropia) Vezi definitia »
DEMONOLATRÍE s. f. Adorație a demonilor. – Din fr. démonolatrie. Vezi definitia »
BĂCĂLÍE1, băcălii, s. f. (Înv.) Soția băcanului; negustoreasă. Băcălia ambițioasă. – Cf. băcan2, băcănie. Vezi definitia »
GAZETĂRÍE s. f. ziaristică. (< gazetar + -ie) Vezi definitia »