Definita cuvantului orfan
orfán (orfánă), adj. – Copil fără (unul din) părinți. – Var. (înv.) și mr. oarfăn. Ngr. ỏρφανός (Cihac, II, 630; Roesler 573; Gáldi 215) var. și mr. din lat. *orphanus (Candrea-Dens., 1274; REW 6105), cf. it. orfano, v. fr. orfene, cat. orfe, port. orfăo. – Der. orfană, s. f. (fată fără părinți); orfanotrofiu (var. orfanotrofie), s. n. (orfelinat), din mgr. ὀρφανοτροφεϊον, sec. XVII, înv.; orfelinat, s. n. (casă de orfani), din fr. orphelinat.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu orfan
PATAFIZICIÁN, -Ă s. m. f. specialist în patafizică. (< fr. pataphysicien) Vezi definitia »
LUPÁN, -Ă, lupani, -e, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. Pui de lup (1). 2. Adj. (Despre animale) Care este de culoarea blănii lupului; sur, cenușiu. – Lup + suf. -an. Vezi definitia »
VAN2, -Ă adj. 1. fără rost; lipsit de sens. ♦ în ~ = în zadar. 2. iluzoriu; neîntemeiat. (< it. vano, lat. vanus) Vezi definitia »
SILVÁN s. m. (mit.) geniu al pădurilor, asemănător cu satirii și faunii. (< lat. silvanus, fr. sylvain) Vezi definitia »
EXOCRANIÁN, -Ă adj. Situat în afara cavității craniene. [Pron. ni-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. exocránien]. Vezi definitia »