Definita cuvantului orologiu
orológiu (orológii), s. n. – Ceas mare. Lat. horologium (sec. XIX). E dublet al lui orologhiu (mr. orologhe), s. n. (breviar), din mgr. ὠρολόγιον (Gáldi 216).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu orologiu
PRESTIMÓNIU s. n. venit afectat întreținerii unui preot catolic. (< lat. praestimonium) Vezi definitia »
MUNGÍU, mungii, s. m. (Înv.) Lumânărar. – Din tc. munçu. Vezi definitia »
CALÍCIU s.n. 1. Înveliș extern al florii, format din sepale. 2. Cupă, potir. 3. Parte a bazinetului în care se colectează urina. [Pron. -ciu. / < fr. calice, cf. gr. kalyx = boboc de floare]. Vezi definitia »
STRÓNȚIU s. n. metal alb-argintiu, asemănător calciului, în natură sub formă de celestină și stronțianit. (< fr. strontium) Vezi definitia »
CIREȘÍU, -ÍE, cireșii, adj. (Rar) Care are culoarea cireșei. – Cireașă + suf. -iu. Vezi definitia »