Definita cuvantului orologiu
orológiu (orológii), s. n. – Ceas mare. Lat. horologium (sec. XIX). E dublet al lui orologhiu (mr. orologhe), s. n. (breviar), din mgr. ὠρολόγιον (Gáldi 216).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu orologiu
CRÁNIU s.n. (Med.) Scheletul osos al capului; (pop.) țeastă. [Pron. -niu. / < lat. cranium, gr. kranion, cf. fr. crâne]. Vezi definitia »
hantiriu, hantirii s. m. (intl.) persoană credulă; victimă potențială a hoților. Vezi definitia »
PLANETÁRIU s.n. Construcție specială, în formă de cupolă, care reprezintă în interiorul ei sistemul planetar. [Pron. -riu. / < fr. Planétarium]. Vezi definitia »
stâmbríu s.m. sg. (reg.) nume de plantă. Vezi definitia »
PRESTÍGIU s. n. autoritate morală deosebită, vază, considerație. (< fr. prestige, lat. prestigium) Vezi definitia »