Definita cuvantului os
os (oáse), s. n. – 1. Ciolan. – 2. (Olt., Banat) Sîmbure, sămînță. – 3. Neam, viță, familie. – 4. (Pl.) Oseminte, schelet, resturi de mort. – Mr., istr. os, megl. uos. Lat. ossum (Pușcariu 1226; Candrea-Dens., 1290; REW 6114), cf. vegl. vuas, it., port. osso, prov., fr., cat. os, sp. hueso. – Der. osamă, s. f. (Banat, oseminte), din lat. ossamen (Candrea); osi, vb. (rar, a osifica, a petrifica, a durifica); osiac, s. m. (Olt., ramură uscată), pe care Tiktin îl leagă poate greșit, de osie; osos, adj. (ciolănos), poate formație neol. (după Pușcariu 1229, direct din lat. ossuosus). Der. neol. osatură, s. f. (schelet, armătură), din fr. ossature; osifica, vb., din fr. ossifier; oseminte, s. n. pl., din fr. ossements (der. din lat. ossamenta, cf. Pușcariu 1227; Pascu, Beiträge, 22 și Scriban nu pare posibilă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu os
NEPUTINCIÓS, -OÁSĂ, neputincioși, -oase, adj. 1. Care este lipsit de puterea de a face ceva, care nu are posibilitatea, capacitatea sau libertatea de a realiza ceva sau de a acționa; incapabil. ♦ (Despre sentimente) Care se consumă inutil, care nu duce la nimic; steril. 2. (Adesea substantivat) Lipsit de putere fizică, de forță; slab, nevolnic; p. ext. bolnav, infirm, schilod. – Ne- + putincios. Vezi definitia »
PIELÓS, -OÁSĂ, pieloși, -oase, adj. (Rar) Care are aspectul pielii; elastic și rezistent ca pielea. – Piele + suf. -os. Vezi definitia »
FUNINGINÓS, -OÁSĂ, funinginoși, -oase, adj. (Rar) Cu funingine, plin de funingine. – Funingine + suf. -os. Vezi definitia »
SILICIÓS, -OÁSĂ adj. care conține siliciu. (< fr. siliceux) Vezi definitia »
ONCTUÓS, -OÁSĂ adj. (Tehn.) Unsuros, gras. ♦ (Fig.) Mieros, dulceag, insinuant. [Pron. -tu-os. / < fr. onctueux, cf. lat.med. unctuosus – uns]. Vezi definitia »